Radioterapia

Radiaţia X a fost descoperită de către fizicianul german W. Roentgen în anul 1895.

Potenţialul radioterapeutic al razelor X a fost demonstrată de un student la medicină din Chicago pe nume Emil Grubbe care după ce a constatat descuamarea mâinilor expuse la raze X a convins pe unul dintre profesorii săi să-i permit să iradieze un pacient cu cancer, o femeie pe nume Rose Lee, care suferea de cancer de sân local avansat.

Procedând astfel, Grubbe a devenit primul medic radioterapeut din lume.

La scurt timp după această descoperire pacienţi atât din Statele Unite cât şi din Europa beneficiau de tratamente de radioterapie.

07

Iniţial tratamentul de radioterapie era administrat într-un număr relativ redus de şedinţe până când profesorul Paris Claude Regaund de la institutul Radium a recunoscut ca tratamentul ar putea fi mai bine tolerat şi mai efficient dacă tratamentul ar fi livrat mai lent în doze mai mici pe parcursul a mai multor săptămâni astfel a apărut termentul de fracţionare.

Iniţial tratamentul radioterapeutic era limitat din cauza incapacităţii de a produce raze X de energii mai mari cu fascicule mai penetrante. Din această cauză tumorile profunde erau imposibil de tratat fără reacţii adverse excesive la nivelul pielii.

Un prototip Linac a fost dezvoltat de Henry Kaplan şi colegii săi de la Universitatea Stanford. Primul pacient tratat cu acest aparat a fost un copil cu retinoblastoma (cancer de ochi). Tratamentul a fost unul de mare success, 40 de ani mai tarziu pacientul era încă sănătos şi cu vederea bună.

CT1

Diferenţa dintre tratamentul clasic şi cel modern

Diferența majoră între un tratament clasic de radioterapie și unul modern constă în principal în abordarea tumorii din punct de vedere 3D.

Spre deosebire de tratamentul 1D și 2D, tehnica 3D conformational (3D-CRT) ține cont de forma neregulată a tumorii modelând câmpul de iradiere după forma volumului țintă cu ajutorul sistemului de colimare multilamelar. Tehnica IMRT se deosebește de 3D-CRT prin modificarea intensității fasciulului în timpul tratamentului. Tehnica VMAT este o evoluție a tehnicii IMRT prin rotirea gantry-ului în timpul tratamentului.

Odată cu creșterea preciziei tratamentului sunt acceptate tot mai puține erori de poziționare tocmai datorită faptului că prin tehnicile 3D se iradiază strict volumul țintă protejând organele la risc învecinate. Astfel, înainte de tratamentul propriu-zis este absolut necesară o simulare la computerul tomograf (CT SIM) pentru achiziționarea imaginilor folosite pentru realizarea planului de tratament.

 

Aici este vital să se țină cont de poziționarea pacientului astfel încât să fie posibilă reproductibilitatea tratamentului,fapt pentru care este important să fie utilizate toate mijloacele de imobilizare necesare.

După preluarea datelor de la CT-SIM medical radioterapeutul efectuează delimitarea volumelor țintă și al organelor la risc. În funcție de softul utilizat acesta poate dispune de diferite funcții care ajută la precizia conturajului.


Imagini Centrul de radioterapie

După stabilirea dozei şi a fracţiunilor se stabilește tehnica de iradiere utilizată în funcție de localizare.

Tehnici utilizate în Laboratorul de radioterapie:

3D conformational (3D-CRT) – tehincă cu fascicule de tratament fixe și colimatoare multilamelare fixe. Cu ajutorul colimatoarelor multilamerale se înadrează volumul care trebuie iradiat și se evit organele la risc.

IMRT – radioterapia cu intensitate modulată cu fascicule de tratament fixe. Spre deosebire de tehnica 3D-CRT, tehinca IMRT modulează intensitatea fascicului de iradiere prin modificarea poziției lamelelor colimatorului multilamelar.

Tehnica VMAT– arc terapia modulată volumetric este o tehnică rotațională cu intensitate modulată unde sursa de iradiere se rotește în jurul pacientului. Această tehnică este o evoluţie a tehnicii IMRT. Avantajele tehnicii VMAT sunt date de gradul de libertate suplimentar prin rotația sursei în jurul pacientului care permite ca volumul țintă să fie abordat la 360 de grade.

Tehnica VMAT este una dintre cele mai performante tehnici de radioterapie disponibile în lume la ora actuală. Această tehnică constă din modularea fasciculului de fotoni astfel încât se obţine o mai bună omogenitate a dozei distribuite în volumul ţintă şi o doză redusă în organele la risc. Această distribuţie se realizează prin modificarea dinamică a lamelelor colimatorului, a debitului fasciculului şi a vitezei de rotaţie a gantry-ului.și crește semnificativ precizia fasciculelor de radiații protejând mult mai bine organele la risc din imediata vecinatate.

În funcţie de tipul tumorii o sedinţă de radioterapie cu Rapid Arc durează între 80 de secunde pentru nasofaringe şi prostată şi 3 minute pentru glioblastom.

Datorită acestor timpi, confortul pacientului supus radioterapiei este crescut prin eliminarea stresului şi disconfortului de a sta nemişcat o perioadă mare de timp.